Eu,

Eu. un cuvant simplu pe care il folosim zilnic cu o usurinta prosteasca. suntem atat de convinsi ca il cunoastem pe acest "eu" incat il taram prin toate propozitiile cu sens sau fara. ce e un "eu"? e una din fetele pe care le afisam in functie de persoana cu care discutam? media fetelor? suma lor? sau poate ca "eu" se rezuma doar la ceea ce devenim in urma unei impresii bune pe care am lasat-o si apoi incercam sa o mentinem. Daca ai uni fiecare bucatica de parere de la fiecare mama-prieten- amic-cunoscut-strain care te cunoaste, crezi ca l-ai compune pe domnul "eu" care sta in tine si este tu? crezi? ..eu nu
Ne nastem ca o papusa de carpa si ne umplem de melana, lana si vata pana cand murim de batranete, accident de masina sau pana cand ne pocnesc cusaturile. cum ar fi ca in loc sa citim o carte, sa cunoastem o persoana, sa ne dezamageasca o alta persoana, sa ne loveasca o masina.. cum ar fi ca in loc sa se intample una din astea, un deget murdar sa ne indese pe gat o bucata de hartie mototolita, pe care este scrisa in graba experienta menita sa ne defineasca si sa ne umple cu mai mult decat putem sa deslusim. cum ar fi? ar fi cam ca acum.
Asa ca, draga mea salata de idei, impresii si injuraturi, nu esti decat ceea ce vrei tu sa fii.

..ca sa stii:

Nu ca sa te feresti sau ca sa iei aminte. doar ca sa stii.
Oricat de tare dai din aripi si vrei sa te ridici mai sus, navodul cade din inaltul cerului spre centrul pamantului. momentul in care vei simti gustul franghiei roase de mii de guri anterioare depinde doar de vointa ta oarba de a fi mai sus. poate ca depinde si putin de vantul din nord dar asta se spune asa.. ca sa ai pe cine da vina.
stai si te uiti perplex cu capul inclinat 5 grade dreapta + ochii cat cepele si te intrebi: "unde am gresit?" sunt aici ca sa te ajut si asa iti dezvalui ca greseala ta numarul unu a fost atunci cand ai fost de acord sa parasesti pantecul mamei tale ce se zbatea saraca undeva intre agonie si sufocare. a fost o simpla metoda de manipulare pusa la cale de mintea ghidusa a Barosanului. inainte sa iesi trebuia sa iti chemi avocatul, o secretara si o firma de catering(pentru doctorii flamanzi care asistau). si cu o voce infundata de spatiul inchis in care te aflai dar plina de hotarare, te pui pe negociat termeni si conditii cu stimabilul Patron: "VREAU ca la 7 ani sa am cea mai tare bicicleta din cartier, in adolescenta sa nu am cosuri, mama sa nu fie cicalitoare si sa imi dea voie sa am un catel sau macar o pisica, sa nu am parte de colegi plictisitori la scoala, sa se certe fetele urate din cauza mea, sa nu chelesc niciodata!!, sa am dreptul la 3 dorinte pe an, sa prind metroul la fix, sa stau jos in metrou si in fata mea sa fie mereu o tipa simpatica, sa nu am de-a face cu tigani si cam atat. a, si fa-o pe doamna mama sa taca acum. abia daca mai imi aud gandurile. haaai.. nu mai calcula atat. ai nevoie de mine pe lumea asta pentru a-ti indeplini planul maret ..oricare ar fi ala. pune mana si semneaza sau doamna suferinda o pateste!"
Degeaba avem sentimente care nu se pot impacheta in vorbe, poezii, picturi si arta. suntem niste oi care nu au auzit de managementul vietii, persuasiune emotionala sau psihologia sinelui iar Ciobanul se scobeste in nas si rade infundat.
..asta doar ca sa stii.

Sta sa ploua

Cuvant inainte de vreme. asta o sa imi spun ca a fost gandul asta atunci cand o sa imi dau seama ca mi-am pierdut orice urma de interes in traversatul prin locuri interzise. o sa stau umar la umar cu celelalte caramizi si o sa formam zidul de umeri ce asteapta culoarea verde a unui semafor stricat si pus pe glume. jalnic!
Si uite-ma acum: stau si ma gandesc la cum o sa se piarda in zgomote monotone sunetul care acum 5 minute imi hranea inima cu decibeli de culoare. aveam un plan. nu aveam! AM! am un plan si il tin ascuns in pantof pentru ca gandul rau ma tinteste mereu in piept cu pumnalul inmuiat in realitate. ancore mari port in buzunare si cred ca acum le voi da vestea cea buna: "mama, tata, am un plan!"
Sta sa ploua si stiu asta pentru ca ma uit la cer inainte sa traversez strada. mare greseala. si mi-e pofta de trafic, aglomeratie si claxoane.

Doua maluri solicita consiliere sentimentala.

Intr-o lume uitata de necesitatea de a fi om, o lume in care aerul era dulce doar pentru cei ce priveau cerul cu inima in mana dreapta. aici, in acest colt de lume isi scriau povestea doua maluri uitate de planurile Arhitectului. nu se cunosteau dar stiau precis fiecare de existenta celuilalt. calcate in picioare de ghete grele de trecut, malurile umede pastreaza urme adanci de tocuri cui si pantofi marimea 42. nu se plang. dar plang. plang de singuratate uneori. dar alteori converseaza prin stele ce cad sau prin marinari grabiti. pescarusii curiosi s-au plictisit sa mai poarte sentimentele lor ciudate si pentru ca nu le intelegeau, au scos limba copilareste si au mers fiecare la familia lui. furtunile si valurile incearca in zadar sa le explice teorema contrastului rau-bine si axioma dulcelui necunoscut. degeaba. 2 maluri stau cu ochii pierduti in zare.  linia orizontului leviteaza la umbra ceţii confuze. cum ar trebui sa vezi ceaţa cand ea arata ca o ceaţa?

Sufletomie

Ce-ti trebuie ca sa fii fericit pana la adanci batraneti? ce-ti trebuie ca sa ai tot norocul din lume? raspuns: o viata penibil de plictisitoare! de ce sa nu iubesti din placerea de a iubi? de ce sa nu furi din placerea de a fura? de ce sa nu o dai in bara din placerea de a indrepta lucrurile??? vad atatia oameni pe care nu dau 2 bani pentru ca nici eu nu fac mai mult de 2 bani, ii vad cum se bucura de o bere la 2 litri pe merginea bordurii, cum se uita din mers in geamurile fumurii si zambesc pentru ca azi le sta bine bretonul, cum vor sa para hot-shot in mall dar de fapt acasa mananca zilnic fasole. de maine am sa ii felicit pe toti astia pentru ca reusesc sa isi gaseasca fericiri in lucrurile mici si ancorate in realitate! am sa le spun ca sunt fanul lor nr. 1! si cand voi avea suficienti bani, voi aparea la TV in prime-time si am sa transmit maselor hipnotizate ideea ca sunt de-a dreptul incantat de faptul ca isi curata apartamentele in fiecare sambata iar sufletul si-l tin in jeg de cand s-au nascut si pana cand nu vor mai putea tine telecomanda in mana.

..scoate-l si da-l la caini. ei s-ar descurca mai bine cu el.

LMA celui-ce-nu-mi-citeste-blogul >:D<

BRB 5 minute, traiesc!

E ciudat cum uneori din cuplul de piatra alb-negru poate iesi un fluture mai colorat decat cel mai sanatos curcubeu ever. si te intrebi "cum?" unde sunt norii furiosi? unde e mlastina haotica? unde e ceata inecacioasa? poate ca si-au luat o zi libera. curiozitatea a omorat pisica si cred ca are acelasi plan si cu mine. cand pisica nu-i acasa, soarecii se intreaba ce-o fi cu ea? :)) ei bine, NU! sunt in pauza de ganduri grele si mi-am semnat demisia din a fi un apasat de viata. in camera mea a revenit moda copilariei si se poarta zambete mici, mari, colorate, si mai colorate. cu riscul ca o sa se incheie cu un "ce-ai ma? ai luat-o razna?" o sa imi continui munca de zugrav al zidului fericirii. si sunt cam neindemanatic in ultima vreme pentru ca pensula imi cam aluneca frenetic pe alte ziduri flamande de putina culoare. propun Razboiul culorilor! cafteala in culori la serviciu, la scoala, la coada la paine, in trafic! pierzator e cel care a colorat cel mai putin. adu-ti culorile de acasa! 

Poveste impara in doi

Si nu in doi ci intre doua. intre doua rime incrucisate de defecte si imbratisate de dor sfant. au mers de mana multi ani obositi si au platit cu hainele lor tot sangele varsat pentru schimbare si evolutie oarba. acum au ajuns pe carari domestice si el e verde de dor si ea e rosie de plictiseala. cearta lor se intampla in ascuns si sub ochi reci. alb ca varul si negru de suparare, Vizitiul ii mana cu biciuri grele de tacere si apoi ii arunca intr-o ocna de somn. aici nu vor primi de mancare, singura cale de supravietuire fiindu-le caldura reciproca. intr-un ritm de rima sparta, de frica sa nu se arda, cele doua tipare de chip si asemanare au ales sa isi tina ochii inchisi. si nu au murit de frig sau dor. au murit de dulce plictiseala in ocna de somn fara vis. si nu in doi ci pe rand. 1, 2.

Lectia de blog

Imi plac ciresele la nebunie! crude, coapte, uscate, zemoase, carnoase. unele au viermi dar asta nu inseamna ca trebuie sa le privesc cu alti ochi doar pentru ca nu mai sunt virgine asa ca le mananc cu aceasi gura si cu aceeasi pofta. inteleg perfect apucaturile unui mic vierme cu pofta de cirese: cu fiinta-i mica isi croieste drum catre centrul misterios al fructului cu sens si chip sferic (ce coincidenta domne..). viermele nauc de vise inoata prin pulpa dulce a fructului rosu de furie. penetreaza violent si cu gura inchisa dar cand nici nu se asteapta intalneste samburele: poc! vede cireste verzi vreo 2 secunde, timp in care i se deruleaza viata prin fata ochilor si nemernicu e nedumerit de ce 99% din trailer are fundalul rosu.. doh! moare.. merita!

Moare si il gasesc eu intr-o domnisoara cireasa care zacea pasnica pe jos. pe domnisoara cireasa o cunoscusem ieri, alaltaieri sau mai demult si din cauza felului ei de a fi m-am decis (atunci) ca vreau si eu sa fiu un domn cireasa, sa formam un cuplu de 2 cirese si sa o rugam pe doamna luna sa ne atarne cu multa gratie la urechea dumneaei. cireasa tolanita, tunsa mai scurt si vopsita mai rosu, casca si imi spune sa isi aminteste de mine dar ii e prea greu acum sa vorbeasca cu mine pentru ca e "kida not in da mood". nu ii dau fatza de "wtf!?" dar ma scarpin in cap derutat si ii dau un ghiont viermelui care acum era hrana pentru viermi (ce soarta patetica). imi scot bagheta magica (facuta dintr-un compus lipicios si greu) pe care unii o numesc experienta, imi pun jobenul verde-de-trifoi-cu-patru-foi (asta e culoarea jobenului meu) pe care unii il numesc intuitie si asa aflu povestea regretatului vierme. as vrea sa spun ca ma regasesc in povestea lui dar in spatele cearsafului de tip timid si la locul lui e un redbull fara aripi si incarcat cu orgloiu+testosteron caruia ii e rusine sa recunoasca albul alb si negrul negru. incerc sa imi strang in pumnul transpirat 3 secunde in care sa ma gandesc: pe pod sau pe carare? pff.. nu am 3 secunde! am doar una pe care ma hotarasc sa o consum spunandu-i fructului bronzat ca ma duc sa imi caut rosia purtatoare de sambure in alta parte. si am lasat-o acolo jos, in soare, in ploaie, in drum. dar cineva dintre noi 2 trebuia sa supravietuiasca in ziua aia si ma bucur ca uneori orgoliul ma ajuta la ceva. si stiati ca eu nu stiam pana atunci ca ciresele(feminin/e) cresc in cires(masculin)? si stiati ca el, marele cires, posesor de seva si suflet le face pe ele, micile roade ale imaginatiei lui, posesoarele de culoare cuminte si gust diabolic? si a 5a-mi lectia asta a fost! cu gust de plimbare prin gradina, cu morala ca dupa fata, spate, stanga si dreapta mai exista carari care duc in sus, in cires, carari ce asteapta cuminti sa fie batatorite de talpa mea inca fina.

Bine bine.. si unde e lectia de blog? lectia de blog e ..plecata. plecata de cu seara in cautare de hrana sufleteasca pentru al ei pacatos stapan, eu. si dupa cascada de esente, simboluri, straturi si substraturi care camufleaza acest post, un lucru e clar, nu este atat de legat de aberatia de mai sus si zice ca: un blog bun nu il gasesti intr-o lista de mess ci pe siteurile de specialitate, dupa aproape o zi intreaga de sapaturi cu ochii pofticiosi. azi am gasit vreo 3 bloguri peste care am aprins un felinar. lectia a luat sfarsit, poftiti in pauza.

Tetrailes bahtalo!

Una din cele 3 persoane care stiu de blogul meu (si care, implicit, il mai citesc cateodata) m-a luat de gulerul camasii cum ca as fi un mare rasist. eeeu? mare? pai rasist e mult spus pentru ca din cate stiu are legatura cu sustinerea inegalitatii intelectuale si biologice a raselor umane. dar cand e vorba de inegalitatea spiritului etic, moral, social si uman cum se numeste? se numeste tiganie! nu o sa vbesc aici despre parerea mea despre tigani si nici despre visele mele (de noapte) care ii includ pentru ca as risca sa fac din acest post ultimul post pentru ca, nu-i asa, rasismul este interzis chiar si in mediul www. culmea e ca nu este interzisa incultura, dezinformarea si prostul gust. am auzit de la Mircea Badea ca insusi supremul basescu a luat parte la o chermeza de-a coloratilor (dar negrul e culoare?) unde si-a adus si consoarta imbracata in straie specifice atmosferei. astfel, cei de acolo nu vor mai avea mult de gandit cand vor auzi de acum inainte ca basescu umbla cu cioara vopsita. goe, marinarasul cel viteaz, in cautare de mana de vot (mana alba, neagra.. nu conteaza. stampila sa o poata tine si e suficient) s-a dantuit si s-a veselit pe ritmuri de bashtan. nebunia lu' salam!

Cat despre adevaratul rasism mondial, aici lucrurile sunt serioase si au patat multa istorie, fapt pt care va invit sa urmariti urmatorul spot:

Jukebox life ..not!

Cum ar fi sa ai un dulap cu doua sertare, unul cu zile bune si unul cu zile rele? in cel cu zile bune sa iti tii zilele in care iti sta bine parul, zilele in care te intalnesti pe strada intamplator cu persoane dragi, zilele in care prinzi metrourile la fix, zilele in care nu se uita lumea ciudat la tine pt ca te bufneste rasul din senin (8-| ..ce oameni). si in sertarul cu zile jegoase sa iti tii aruncate zilele in care tre sa iti platesti telefonu, zilele in care te latra cainii (sunt cainofob in special vizavi de maidanezi. no, rili!), zilele in care tre sa predai nush-ce-proiect-fara-sens, zilele in care tre sa dai explicatii, zilele in care tre sa faci o mie de drumuri degeaba, etc.

Dar azi dulapul nu s-a deschis si  nu am avut nici un fel de zi. sufocare si mult vid a fost meniul de azi. si cine a zis ca "cine se scoala de dimineata departe ajunge!" ar trebui sa petreaca o zi cu mine, sau doua, sau 3. azi m-am trezit la 5 jumate! si de la 11 pana acum am zacut ca la carte. vremea mi-a tinut ritmul si totusi imi place cum e azi afara: urata si a plouat si mai ploua si cred ca va continua sa mai ploua. imi place cum e acum pentru ca deja mi s-a luat de vara. lumea vine, radem, glumim, dar lumea mai si pleaca. traiasca primavara si toamna! anotimpurile schimbarilor! si cum zaceam eu constiincios m-a pocnit o idee nebuna! sa scriu ceva pe blog! sa scriu ceva atat de plictisitor incat sa simta cel care citeste prin ce plictisuri m-am zvarcolit eu azi. asa ca daca te-ai plictisit citind ce am aberat eu pe aici inseamna ca ziua mea a fost salvata. ..daaa! salvata de tine plictisitule. leapsa e la tine! :-> eu ma duc la tv

LE: pe sistemul "scopul scuza mijloacele ..violente, ilegale, etc.", se zice ca tiganii fac bani din orice si de pe urma a oricarui lucru. bravo lor! sunt niste adevarati! (gluma). dar cum se numesc cei care fac bani de pe urma tiganilor? ei bine, trebuie sa fie tata tiganilor! mama tiganilor! guru tiganilor! ei bine, nu! se numeste protv :)). cred ca tiganii isi freaca de invidie mustata transpirata de sudoarea muncii de zi cu zi si pregatesc un asediu dupa un plan schitat in carbuNE de nimeni altul: babi minuNE! care, pe buNE de nu rimeaza si cu adi minuNE. nu sunt rasist (aici) sunt doar amuzat de ciorba asta numita televiziune care sade in oala asta sparta numita romania (o iubesc atat de mult incat o scriu cu litera mare :X da, e mea si nimeni nu poate sa mi-o ia!) si care este servita (ciorba) celor cu ochi rosii de nesomn in farfurii intinse de dimineata pana seara. diaconescu a fost tata' lor. el a creat niste monstruleti la care toata prostimea, conectata prin cablu coaxial si nu numai, a belit ochii cat cepele si a zis "ia uiteee..!!1" televiziunea se imparte in 2 ere: i.d. si d.d. tot ce e slab, prost, defect, instabil, etc. este pus pe scena pentru ca se vinde si se vinde chiar bine pentru ca se cumpara si se cumpara chiar bine de romanul injectat. spor la shopping, felicitari, jos palaria! da da.. palaria aia. hehe, ziua asta nu a fost chiar atat de plictisitoare pana la urma: m-am uitat la TV :->

Fir incins!

"Moartea e o petrecere surpriza. asta daca nu esti deja mort." ea intai te impusca si apoi pune intrebari. nu te intreaba cine esti, te intreaba daca ti-a placut si iti da pastila rosie. si chiar daca nu ti-ai facut temele, pastila are acelasi gust: de o gura de aer. "sarut mana, dati-mi si mie va rog o pastila cu gust de majorat sau cu aroma de primul sarut. cat costa?". doamna bruneta zambeste cald: "nu avem aici pastile albe puisor.. alea sunt jos sau ma rog ..sus ..ia-o cum vrei". ha! "pai eu le iau cu apa de obicei".

Lucrurile sunt simple si se termina la fel indiferent daca ai supt-o, lins-o, mestecat-o sau daca ai luat-o cu apa: o tura prin acvariu, uiti, ramai in buruiene, uiti, inoti contra curentului, uiti(ai o memorie de 3 secunde, e normal sa uiti. nu?), te incadrezi perfect in bancul de pesti teleghidati si ca sa fii mai cu oase dai din coada ca un original ce esti B-). nu te vede nimeni si din cauza asta ramai cu ideea ca nu e nimeni! si acest nimeni care nu este, are un tupeu fantastic pentru ca nici macar nu se uita la tine. halal public! esti doar o piesa de puzzle in bancul de pesti plictisiti ..de tine. una uda si grea. te duci la fund dar nu-i nimic! iesi tu la suprafata. cu burta in sus sau cu capul inainte.. pastila e la tine! e doar o gura mare de aer care te anunta timida ca ai scapat de acvariul ala jegos numit..

Viata?

Oare?

A fost rau.. nu numai ca imi sufocase libertatea si ma tinea in 2 metri patrati dar deja incepuse sa ma stranga. zgarda asta ma strangea prea tare. vroiam sa urlu cu nevoi sufletesti sa strig ca sunt om! un om! nasteam vise si mancam vise. eram un perpetuum mobile.. unul defect. desertul il serveam cu ochii inchisi dar goi si apoi zaceam o vreme moarta. dar nu mai moarta ca mine. si sevrajul ma imbratisa rece. si iar si iar.. murdar la gura de vise murdare imi spuneam ca daca nu e asta fericirea, atunci care e? gustul era din ce in ce mai sintetic. matricea se rupea usor dar sigur si la fel se umplea si sufletul meu de venin. si o chema Lilith nu Eva. si bucuria orgasmica era pacat nu fericire. sunt om! un om! un sunet ma arde pe dinauntru. ma arde mai adanc decat va putea ajunge orice picatura de venin fericit. devine o melodie ce incearca ca ma adoarma. ma gandesc ca asta imi e sfarsitul si imi place. imi place sfarsitul meu in corzi de vioara. mi-ar fi placut sa mi-l pot canta singur asa ca visez asta si imi imaginez ca am o vioara in mana. ma straduiesc si transpir si nu reusesc sa imi imaginez acea vioara. tot ce imi pot imagina este o cheie grea de forma unei viori. pentru o zgarda mare si dureroasa este nevoie de o cheie mare si grea. da! pot sa scap sa fug sa nu ma uit inapoi. sa ajung intr-un loc cu iarba gustoasa si sa ma stabilesc acolo. sa imi incep un inceput care va dura o vesnicie si zambetul meu va fi mai mare decat orizontul. ce poate fi mai patetic? nimic! infing cheia in punga cu venin rosu, punga pe care o numeam pana azi suflet. suflet pe naiba! iese tot.. iese si ultima picatura pe care o inghitisem. sunt tot in zgarda dar cu un suflet nou si cu o melodie care imi va aminti de podul asta de acum si pana la noapte. O sa fie bine..

Oare?

Cioc-cioc..

Buna, sunt marius si vreau sa te cunosc. ce trebuie sa fac? o tumba? podul? o poezie? o salata? aaa.. e inchis? scrie si pe usa? ..ah :-?? nu am ochelarii la mine, imi cer scuze. totusi, pot sa stau 5 minute jos? ma dor picioarele de mor, vin tocmai de la.. pff.. de unde am plecat. nu pot? sa cant la alta masa? sa bat la alta usa? oook, ma gandeam ca.. stii tu.. sa.. eu doar.. ma-intelegi.. nu? nu ma intelegi?! of!

Ma gandeam intr-o zi de ce nu abordez si eu fete pe strada, in metrou, etc. n-am stat mult pe ganduri si mi-am zis "nu e genul meu.. sunt mai mult de atat!" nici nu am avut timp sa ma bucur de replica ce mi-am dat-o ca m-a si pocnit alter ego-ul meu plin de basini: "nu poti pentru ca esti timid, te pierzi si efectiv NU LE AI cand vine vorba de agatzat". ooops..

Da, bine, trecand peste agatzat, abordat si intrat in vorba, o chestie serioasa chiar imi da bataie mare de cap si ma face sa ma simt vinovat. PAI, dupa ce iei o gura de mar, daca iti place mai iei una, daca nu iti place poate ca ii mai dai o sansa, poate ca nici a 2a nu iti place  dar daca ti-e foame in ziua aia si marul ala e tot ce ai, mai iei o gura. dar cand vezi viermele ca da din coada in marul tau (impropriu spus al tau), il arunci fratee, sa-l manance viermii ..de mar viermanos. lucrurile pot sta si altfel, poti ramane atasat de o carte pe care ai citit-o, o tii minte, cand simti nevoia mai citesti fragmente din ea,  o intrebi ce face, o tii langa tine si chiar o recitesti  uneori dar surpriza si emotia nu va mai exista. esenta i-ai gustat-o. poti doar sa iti amintesti cum i-ai aruncat odata fructele in blender si ai baut atunci ca nesatulu toaaata ziua. poti sa gasesti sensuri noi, poti sa mai adaugi putina menta, poti,poti,poti.. dar parca iti vine sa spui "m-am lasat de tigari, am dat-o pe trabucuri." e simplu! nu necesita 2 posturi si nici lacrimi: tot ce are un inceput are si un sfarsit sau o schimbare. PAI DA!

Mananci multe mere, citesti multe carti, te deranjezi la stomac, o mai dai pe pere, pe trabucuri si ajungi la Hard Candy(filmul este genial dar nu are legatura cu ce aberez eu aici). ba si ii vezi ambalajul verde, observi ca e cu alune de padure, scrie ceva in franceza pe acolo. nu stii ce inseamna dar iti place! iti place tatuajul ei! iti place frate cum vorbeste, cum se poarta, cum arata, e evil! nu ai nici un plan cu ea, vrei doar sa vorbiti. intri in vorba cu ea, de data asta iti reuseste. iti place prea mult de ea ca sa o dai in bara. incepeti sa vorbiti dar nu ai acces la zambete, fire deschisa si privit in ochi. discutia voastra se agita intr-un pahar de apa plata cu lamaie din care, fiecare cu paiul lui soarbe mai in sictir mai in sila. e prea acra atmosfera. "am pus eu gheatza!!" sare ea cu un zambet vid. desteapto! m-ai intrebat si pe mine daca vreau sa fie si acra si rece atmosfera asta? aveam miere! si imi pun mana in falca si privesc in gol, prin ea. vad o usa, e mare, e grea, trebuie cheie. tresar! ma uit in stanga, in dreapta, in pahar si apoi o intreb de cheie. ea ridica derutata din umeri ca si cum eu as fi responsabil cu cheile in toata chestia asta. imi pun cealalta mana in cealalta falca. nu mai imi place povestea asta si ma gandesc la proverbul cu vulpea si cu strugurii. ma bate pe umar alter ego-ul care imi spunea la inceput ca sunt slab si cu resemnare imi zice acum: "cand vulpea nu ajunge la struguri, zice ca va reveni cand se facea ea mai mare". NU! daca nu e azi nu e deloc! nu am chef sa mananc maine struguri de pe jos. "heei.. ai adormit? erai vorbaret la inceput..". trag aer in piept si ii explic tot. ii zic ca imi place ce are in cap, cum se uita la lucruri, ca sunt frustrat de faptul ca nu pot trece de usa aia mare si grea. o implor sa ma lase sa intru, sa arunc o privire si sa ma conving ca nu imi place. ii spun ca ma simt egoist in toata treaba asta. ea casca plictisita si ma intreaba daca stiu franceza. wtf?!? "dragul meu, e tatuat in franceza pe ambalajul meu: cheia catre sufletul meu a fost inghitita de timp, relatii esuate, minciuni si praf ". ma ridic scuip in paharu de apa cu lamaie si zic "wtf?! cred ca mi-a placut mult tipa asta de am scris un post ataaat de lung".

de ce?

de ce ?!? pentru ca pot si pentru ca vreau ca tu sa te intrebi de ce! vreau sa te zvarcolesti undeva intre nedumerire si suspans. da! asta mi-a fost planul! sa te fac pe tine sa te intrebi "de ce?" asta e inceputul sfarsitului tau.. un banal "de ce?". o sa te bantuie mult si agresiv-mental. m-am nascut pentru asta si sunt al naibii de fericit ca mi-am indeplinit misiunea in acest acvariu. pana maine o sa fii cu burta in sus pentru ca ai cazut in capcana asta cu "de ce"! de porc!!

..D'AIA!!!

Carpe diem. Carpe viam

Nu zilele trecute, nu ieri, nu intr-o zi cu soare, nici macar in ziua potrivita ci AZI: maratonistul, hedonistul si nihilistul si-au dat mana, s-au imbratisat si mi-au spus urmatoarea poveste:

"Stand in patul vietii lui de familie, cu fruntea in podurile palmelor, dupa un sfert de ora de viata inhamata la amintiri, omul din scena noastra deschide un sertar al noptierei pe care nu il mai deschisese pana atunci. sertarul era al sotiei lui. acolo isi tinea ea lucrurile personale, intime, feminine, importante. in mijlocul sertarului, era asezata cu mare atentie in comparatie cu celelalte obiecte de acolo, o cutie rosie care tacea sfioasa ca o printesa a marelui castel-sertar. mainile care au servit ca sprijin capului greu si plin de amintiri se grabesc acum sa deschida aceasta cutie misterioasa. nu s-a deschis greu. cutia abia astepta sa fie deschisa, se pregatise mult pentru acest moment asa ca matasea sidefie ce o captusea a zambit sfioasa sclipind in lumina soarelui. in cutie era un colier de perle scumpe ce fusesera cumparate de la New York de sotia omului in urma cu 3 ani. femeii i-au dat lacrimile cand le-a vazut in vitrina. visul ei de cand era copila a fost sa aiba un colier de perle pe care sa il poarte gratioasa la un eveniment distins. asa ca vacanta celor doi din acel an a putut fi anulata. nu le-a purtat. ocazii fusesera in acesti 3 ani dar femeia astepta momentul potrivit. iubea acel colier. cand era singura acasa si le punea, se uita in oglinda si cu lacrimi de fericire in ochi isi imagina cum va fi momentul cand le va purta. telefonul suna isteric.. perturba orice urma de melancolie.. barbatul ia telefonul in mana.. se uita.. nu cunoaste numarul.. numarul il cunoaste pe el.. raspunde. ia colierul si il pune in punga cu restul de haine ale femeii. se indreapta catre firma de pompe funebre. a intervenit ceva si trebuie sa ajunga acolo in 10 minute cu lucrurile cu care sotia lui va fi ingropata maine."

Gather ye rosebuds while ye may,
Old Time is still a-flying;
And this same flower that smiles today
Tomorrow will be dying.

Lumea, un substantiv de genul feminin

La finalul legilor cunoscute sau necunoscute ale naturii, mai este un capitol cu rol concludent in bunul mers al lucrurilor pe pamant. In a 8a zi de apucaturi creative, dupa o luuunga zi de odihna care probabil a sfarsit in plictiseala acuta, Marele Arhitect s-a gandit sa adauge un pic de gust ciorbei pentru care a transpirat o intreaga saptamana. acum, nah.. fiecare cu gusturile lui. Pentru El, cuvintele HAOS, DEZECHILIBRU si DOMINARE au parut amuzante asa ca, inarmat cu un zambet copilaros-uman a strans in pumnu-i puternic-uman paginile ultimului capitol. a urmat o secunda de revelatie: prin cap i-au trecut milioane de ani incarcati de urmari, consecinte si reactii adverse ale acestui impuls de umanitate.  zambetul Lui a gustat o seaca metamorfoza: zambetului calm, intelegator, pacifist si iubitor i-a trebuit o secunda sa moara si sa invie intr-o camasa patata care data la o parte ascunde un zambet viclean-uman. nici nu apuc sa termin de observat noul zambet uman-divin ca gura Lui se deschide si spune "This is fun!". voi trece aceste 3 cuvinte prin cele mai obscure filtre ale inteligentei umane viitoare. nici acest lucru nu apuc sa il notez ca mainile-I puternice cu palmele-I transpirate desprind cu usurinta paginile fragile ale concluziei umane. hrrrsht!

Azi, lumea nu pare defecta pentru ca nu cunoastem alta. totusi, nu iti trebuie mai mult decat un vagin ca sa te poti gandi ca poti avea lumea la picioarele tale.

Pe loguri, fiti gata, BLOG!

Blog! Blog! de ce blog? de ce eu blog? de ce nu? de ce eu nu blog? toti au blog! de la nastase, iliescu pana la simona sensual & co. Totusi, motivul pentru care eu am pasit in dimensiunea bloggerilor este cu totul altul decat al lor. Asta va fi locul refularilor mele sentimentale, verbale si emotionale precum si locul in care imi voi tranti parerile in legatura cu viata (impropriu spus) pe care mi-o irosesc chiar in momentul asta. Imi da un sentiment furnicator-excitant ideea ca voi putea alinia aici odraslele mintii mele bolnave, sa le cert, sa le bat la fund si in final sa le accept asa cum sunt. ..si toate astea fara ca cineva sa ma stie de undeva, sa ma cunoasca sau sa zica "aa.. asta e ala de la 8, haha! :))". blogul meu este prin definitie facut de mine, citit de mine :)). bine bine.. de ce blog si  nu un jurnal sau un clic dreapta/new/Text Document? raspunsul la chestia asta mi-a amintit de o faza de la tv cu o doamna vedeta, trecuta(..fizic as spune) prin multe "experiente"(..carnoase as spune), care dadea sfaturi despre sex si spunea ca este exponential mai incitant sa o faci cu draperia data la o parte, in ochii vecinilor de vizavi sau in locuri publice unde posibilitate de a fi prins de alti ochi decat cei 4 ai vostri este  undeva intre "foarte posibil" si "ofc". da, chestia ca pot avea public la viitoarele-mi oticniri mentale adauga un + la satisfactia capatata.

3,2,1,BLOG!